cârcală sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: căr~ / Pl: ~le / E: srb cărcăli] 1 Lucru neterminat. 2 (Reg) Murdărie.

cărcală sf vz cârcală

CÎRCALĂ sf. 1 Pată, murdărie ¶ 2 Pocinog.

cîrcálă f., pl. e și ălĭ (sîrb. krkala, baligă, murdărie, încurcală [Dac. 2, 596]. V. cîrcălesc, cricală, încurcală). Vest. Lucru neterminat, încurcală.