5 definiții pentru curbet

Explicative DEX

curbet, ~ea [At: ȘIO II, 143 / Pl: ~eți, ~e / E: ns cf tc gurbet, alb kurbet, srb gurbat] 1 smf (Reg) Venetic. 2 a (Mol) Corcit.

curbăt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95).

Etimologice

curbet (-ți), s. m. – Străin, venetic. Tc. gurbet „călătorie, emigrare” (Șeineanu, II, 143). Sec. XIX, înv. – Este dublet al lui curbăt, adj. (Mold., „corcit”), cf. alb. kurbat „țigan” (Scriban, Arhiva, 1912).

Sinonime

CURBET s. v. străin, venetic.

curbet s. v. STRĂIN. VENETIC.

Intrare: curbet
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbet
  • curbetul
  • curbetu‑
plural
  • curbeți
  • curbeții
genitiv-dativ singular
  • curbet
  • curbetului
plural
  • curbeți
  • curbeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)