curare¹ sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: cura¹] (Înv) 1 Curățare. 2 Desfacere (manuală) a foilor de pe știuletele porumbului Cf curăța (5).

curare² sf [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~rări / E: cura²] (Îvr) 1 Îngrijire medicală. 2 Supunere (a cuiva) la un tratament medical Si: tratare.

*curáre f. (sp. curare, cuv. american). Un venin vegeral foarte violent cu care indigeniĭ din America de Sud (Orinoco) îșĭ înveninează săgețile (cloru și bromu îĭ nimicesc puterea).