3 definiții pentru curare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curare1 sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: cura1] (Înv) 1 Curățare. 2 Desfacere (manuală) a foilor de pe știuletele porumbului Cf curăța (5).
curare2 sf [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~rări / E: cura2] (Îvr) 1 Îngrijire medicală. 2 Supunere (a cuiva) la un tratament medical Si: tratare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*curáre f. (sp. curare, cuv. american). Un venin vegeral foarte violent cu care indigeniĭ din America de Sud (Orinoco) îșĭ înveninează săgețile (cloru și bromu îĭ nimicesc puterea).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: curare
curare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||