5 definiții pentru cumințit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINȚIT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – V. cuminți.

CUMINȚIT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – V. cuminți.

cumințit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 557 / Pl: ~iți, ~e / E: cuminți] 1 Care a devenit mai înțelept. 2 Care se poartă mai bine. 3 Care a devenit mai serios. 4 Liniștit. 5 Care a renunțat la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.

CUMINȚIT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios, cu purtări mai bune; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. Alecsandri pune... [asemenea cuvinte] și în gura lui Iorgu cel cumințit, pocăit și serios. IBRĂILEANU, SP. CR. 126. ◊ Fig. E în amurg, cînd marea, cumințită, Îți culcă valul, leneș, la picioare. CASSIAN, în POEZ. N. 125.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMINȚIT adj. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Un om ~.)

CUMINȚIT adj. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Un om ~.)

Intrare: cumințit
cumințit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumințit
  • cumințitul
  • cumințitu‑
  • cuminți
  • cumințita
plural
  • cumințiți
  • cumințiții
  • cumințite
  • cumințitele
genitiv-dativ singular
  • cumințit
  • cumințitului
  • cumințite
  • cumințitei
plural
  • cumințiți
  • cumințiților
  • cumințite
  • cumințitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumințit, cumințiadjectiv

  • 1. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alecsandri pune... [asemenea cuvinte] și în gura lui Iorgu cel cumințit, pocăit și serios. IBRĂILEANU, SP. CR. 126. DLRLC
    • format_quote figurat E în amurg, cînd marea, cumințită, Îți culcă valul, leneș, la picioare. CASSIAN, în POEZ. N. 125. DLRLC
etimologie:
  • vezi cuminți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.