culare sf [At: I. CR. III, 346 / Pl: ~lări / E: nct] (Reg) 1 Stuf de la marginea bălților. 2 Stuf gros. 3 Holdă buruienoasă. 4 Scufundătură adâncă și largă pe un deal. 5 Peșteră largă.

❍ CULARE sf. 1 Băn. Trans. (VIC.) 🌐 Peșteră largă ¶ 2 Mold. 🚜 Holdă buruienoasă (RV.-CRG.) [lat. *cubilare < cubile].

culáre, V. colare.

colare sf [At: CV, 1950, nr. 3, 36 / Pl: ~lări / E: nct] 1 (Reg) Găuri, scobituri în piatră. 2 Peșteri care pot servi drept adăposturi în munți. 3 Asortare. 4 Trăire în concubinaj. 5 (D. îmbrăcăminte) Lipire pe corp.

coláre și culáre f., pl. arĭ. Dun. de jos. Desiș de stuf și de papură, unde se ascund peștiĭ. Trans. (culare). Peșteră lungă.

culare, culări, s.f. (reg.) 1. stuful din bălți. 2. scufundătură adâncă și largă într-un deal.