2 definiții pentru cuibărit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUIBĂRIT1 s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.
CUIBĂRIT1 s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuibărit1 sn [At: H II, 58 / Pl: ~uri / E: cuibări] 1 (Mol) Săpat al viei împrejurul butucului. 2-10 Cuibărire (1-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cuibărit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cuibăritsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- cuibări DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.