O definiție pentru crută
Explicative DEX
crútă f., pl. e (cp. cu cutră, [ca crod-codru orĭ crov-covru]. Munt. vest (Univ. 3 Dec. 1924, 1, 5). Om nevolnic, imbecil.
Intrare: crută
crută substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||