* CRUCIFER I. adj. 🌿 Se zice de o plantă ale cărei petale ale corolei înfățișează forma unei cruci (🖼 1613): plantă ~ă. II. * CRUCIFERELE sf. pl. Mare familie de plante dicotiledoane cu petale în formă de cruce, ca: micsandra, varza, ridichea, etc. [fr.].

CRUCIFER, -Ă adj. (Despre plante) Cu florile alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce. Rapița este o plantă cruciferă. ◊ (Substantivat, pl.) Familie de plante dicotiledonate cu astfel de flori.

CRUCIFER ~ă (~i, ~e) Care are petalele și sepalele dispuse în formă de cruce. /<fr. crucifere

*crucifér, -ă adj. și s. (lat. crúcifer, crucifera, d. crux, crúcis, cruce, și ferre, a purta. V. luceafăr). Bot. Cu florĭ în formă de cruce, ca varza, napu, rîdichea, garofa ș. a. S. f. pl. Familia plantelor cu asemenea florĭ. V. stavrofor.

CRUCIFERĂ, crucifere, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce (I 1); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. 2. Adj. Care ține de crucifere (1), privitor la crucifere. Plante crucifere. – Din fr. crucifère.

CRUCIFERĂ, crucifere, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce (I 1); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plante crucifere. – Din fr. crucifère.

crucifér, cruciferi, (crucer), s.m. (înv.) Soldat care participă la o cruciadă; cruciat: „Existența cruceferilor (= cruciaților) Teutoni în Maramureș e comprobată prin documentul anului 1213…” (Mihaly, 1900: 6; dipl. 2). – Din fr. crucifére (DEX).