6 definiții pentru cronț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cronț i [At: DA / E: on cf ronțăi] Cuvânt care imită sunetul unui aliment crocant sfărâmat între dinți.
CRONȚ interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs la sfărâmarea în dinți a ceva tare sau uscat). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ronț-, V. cronț-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ronț interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cronț, interj. – Imită zgomotul produs de dinți la ronțăit. – Var. ronț, clonț, clanț, cranț. Creație expresivă. Cihac, II, 319, considera că ronțăi este în legătură cu ceh. remtati; Pascu, Lat., 264, se gîndea la it. ronzare, sp. ronzar; dar aceste coincidențe se datoresc sursei expresive comune. – Der. cronțăi (var. ronțăi, cronțăni, crănțăni), vb. (a mînca sfărîmînd în dinți, producînd un zgomot caracteristic); (c)ronțăială (var. (c)ronțăitură, (c)ronțăit), s. f. (acțiunea de ronțăi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni