O definiție pentru crâșmar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÎȘMÁR, crîșmari, s. m. (Mold., Transilv.) Cîrciumar. Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.

Intrare: crâșmar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâșmar

  • exemple
    • Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15.
      surse: DLRLC
    • Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: