6 definiții pentru crâșmă crișmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÍȘMĂ s. f. v. crîșmă.

CRÎ́ȘMĂ, crîșme, s. f. (Mold., Transilv.) Cîrciumă. Duminica, crîșmele... par a fi niște ființe vii, care vuiesc adînc. SADOVEANU, O. VII 273. Crîșmă bună, crîșmă veche lîngă crucea de la moară, în zadar îți caut rostul zilelor de-odinioară. GOGA, C. P. 36. Or fi fugit!... cine știe?... La vro crîșmă poate... ALECSANDRI, T. I 113. S-au dus la o crîșmă, unde s-au pus să bea. NEGRUZZI, S. I 32. – Variantă: (regional) críșmă (AGÎRBICEANU, S. P. 16) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crấșmă (pop.) s. f., g.-d. art. crấșmei; pl. crấșme

crâșmă s. f., g.-d. art. crâșmei; pl. crâșme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

críșmă, crișme, (crijmă), s.f. – (reg.; înv.) O bucată de pânză albă (de bumbac), care se înfășura pe lumânare, la botez și din care, mai târziu, mama confecționa o cămășuță pentru copil (Dăncuș, 2010). – Din ucr. krijma (MDA).

críșmă, -e, (crijmă), s.f. – O bucată de pânză albă (de bumbac), care se înfășura pe lumânare la botez și care se aducea în dar, din care mai târziu mama confecționa o cămășuță pentru copil (Dăncuș 2010). – Din ucr. krijma (MDA).

Intrare: crâșmă
crâșmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmă
  • crâșma
plural
  • crâșme
  • crâșmele
genitiv-dativ singular
  • crâșme
  • crâșmei
plural
  • crâșme
  • crâșmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crișmă
  • crișma
plural
  • crișme
  • crișmele
genitiv-dativ singular
  • crișme
  • crișmei
plural
  • crișme
  • crișmelor
vocativ singular
plural

crâșmă crișmă

  • exemple
    • Duminica, crîșmele... par a fi niște ființe vii, care vuiesc adînc. SADOVEANU, O. VII 273.
      surse: DLRLC
    • Crîșmă bună, crîșmă veche lîngă crucea de la moară, în zadar îți caut rostul zilelor de-odinioară. GOGA, C. P. 36.
      surse: DLRLC
    • Or fi fugit!... cine știe?... La vro crîșmă poate... ALECSANDRI, T. I 113.
      surse: DLRLC
    • S-au dus la o crîșmă, unde s-au pus să bea. NEGRUZZI, S. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie: