cotrúț, cotruțe, s.n. (reg.) 1. Ungheț, boltiță lângă sobă, care servea de culcuș pisicilor; colț din vatră. 2. Coteț pentru găini; cotaibă. – Cf. ceh. katrč „colibă”, magh. kotrócz (Cihac, după DER); din magh. kotrócz (MDA).

cotruț, cotruțe, s.n. – (reg.) Ungheț, boltiță lângă sobă, care servește de culcuș mâțelor (Țiplea, 1906); colț din vatră. – Cf. ceh. katrč „colibă”, magh. kotrócz (Cihac, cf. DER); din magh. kotrócz (MDA).

cotruț, -e, s.n. – Ungheț, boltiță lângă sobă, care servește de culcuș mâțelor (Țiplea 1906); colț din vatră. – Cf. ceh. katrč „colibă”, magh. kotrócz (Cihac, cf. DER).