Definiția cu ID-ul 1347093:
Arhaisme și regionalisme
cotrúț, cotruțe, s.n. (reg.) 1. Ungheț, boltiță lângă sobă, care servea de culcuș pisicilor; colț din vatră. 2. Coteț pentru găini; cotaibă. – Cf. ceh. katrč „colibă”, magh. kotrócz (Cihac, după DER); din magh. kotrócz (MDA).
Exemple de pronunție a termenului „cotruț” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2