3 definiții pentru coruptor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coruptor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr corrupteur] (Frî) 1-4 a Corupător (1-4).
coruptor m. cel ce corupe spiritul, datinile, limba, gustul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coruptór, -oáre adj. (lat. corruptor). Care corupe: vorbe coruptoare. S. m. și f. Acela care corupe (depravează). – Și -ător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: coruptor (s.m.)
coruptor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)