2 definiții pentru coruptor (s.m.)

coruptor m. cel ce corupe spiritul, datinile, limba, gustul.

*coruptór, -oáre adj. (lat. corruptor). Care corupe: vorbe coruptoare. S. m. și f. Acela care corupe (depravează). – Și -ător.

Intrare: coruptor (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coruptor coruptorul
plural coruptori coruptorii
genitiv-dativ singular coruptor coruptorului
plural coruptori coruptorilor
vocativ singular
plural