3 definiții pentru coronit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coronit1 sn [At: DA ms / V: ~run~ / Pl: ~uri / E: coroni] (Înv) 1-5 Încoronare (1-5).

coronit2, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~run~ / Pl: ~iți, ~e / E: coroni] (Înv) Încoronat2.

coronésc v. tr. Vechĭ. Încoronez: coronit-aŭ Leșiĭ pe Ioan Sobĭețki să fie craĭ (Nec. 2, 212).

Intrare: coronit
coronit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coronit
  • coronitul
  • coronitu‑
  • coroni
  • coronita
plural
  • coroniți
  • coroniții
  • coronite
  • coronitele
genitiv-dativ singular
  • coronit
  • coronitului
  • coronite
  • coronitei
plural
  • coroniți
  • coroniților
  • coronite
  • coronitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)