O definiție pentru coroni (verb)

coronésc v. tr. Vechĭ. Încoronez: coronit-aŭ Leșiĭ pe Ioan Sobĭețki să fie craĭ (Nec. 2, 212).

Intrare: coroni (verb)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coroni coronire coronit coronind singular plural
coronește coroniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coronesc (să) coronesc coroneam coronii coronisem
a II-a (tu) coronești (să) coronești coroneai coroniși coroniseși
a III-a (el, ea) coronește (să) coronească coronea coroni coronise
plural I (noi) coronim (să) coronim coroneam coronirăm coroniserăm, coronisem*
a II-a (voi) coroniți (să) coroniți coroneați coronirăți coroniserăți, coroniseți*
a III-a (ei, ele) coronesc (să) coronească coroneau coroni coroniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)