opțiuni
  • info
4 definiții pentru cornărire

Explicative DEX

cornări [At: CONACHI, P. 79 / Pzi: ~resc / E: corn1] 1 vt A împunge pe cineva cu coarnele1 (1). 2 vrr (D. vite) A se bate cu coarnele. 3 vt (D. femei) A-și înșela bărbatul. 4 vt (Înv) A încasa impozitul pe vitele cornute. 5 vi (Reg) A ara cu plugul. 6 vr (Reg; d. vite) A-și rupe un corn sau pe amândouă. 7 vt (Reg) A încheia căpriorii. 8 vt (Reg; pex) A face ceva care are colțuri.

CORNĂRI2, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A strânge cornăritul; a impune cornăritul. – Din cornărit (derivat regresiv).

CORNĂRI1, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A conduce plugul ținându-l de coarne. – Corn1 + suf. -ări.

Ortografice DOOM

cornări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornăresc, imperf. 3 sg. cornărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cornărească

Intrare: cornărire
cornărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornărire
  • cornărirea
plural
  • cornăriri
  • cornăririle
genitiv-dativ singular
  • cornăriri
  • cornăririi
plural
  • cornăriri
  • cornăririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornări, cornărescverb

  • 1. regional A conduce plugul ținându-l de coarne. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Corn + -ări. DEX '09 DEX '98

cornări, cornărescverb

  • 1. învechit A strânge cornăritul; a impune cornăritul. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.