CORITĂ (pl. -te) sf. 1 Dejă, curătoare, vasul în care curge vinul din teasc ¶ 2 Băn. Troacă [vsl. koryto, srb. bg. korito].

corită f. vadra în care curge vinul stors din teasc. [Slav. KORYTO].

corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.

corită (corite), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.

corită, corite, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).