convențional, ~ă [At: LM / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr conventionnel, lat conventionalis] 1 a Stabilit prin convenție (1). 2 a Acceptat prin tradiție. 3 a Provenit dintr-o regulă învechită și practicată mecanic. 4-10 Specific convenției (1-7). 11-17 Care se referă la convenție (1-7). 18-24 Care aparține convenției (1-7). 25 a (D. caracter, fire) Lipsit de naturalețe Si: prefăcut. 26 a (D. opere literare sau de artă) Artificial. 27 sm Convenționalism (2).

CONVENȚIONAL, -Ă I. adj. 1. stabilit prin convenție. ♦ semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură. 2. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice). II. s. m. membru al Convenției (4). (< fr. conventionnel, lat. conventionalis)

*convenționál, -ă adj. (fr. conventionnel). Care rezultă din convențiune: moneta are valoare convențională. Despre care s’a convenit și a fost admis: crucea roșie e semnu convețional al ambulanțelor sanitare. S. m. Membru al Convențiuniĭ naționale din Paris (1792-1795), o adunare de revoluționarĭ care l-aŭ asasinat pe Ludovic XVI.