2 definiții pentru contrapunctare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contrapunctare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: contrapuncta] Corespondență a două fapte sau idei.
CONTRAPUNCTÁRE s.f. Acțiunea de a contrapuncta; (p. ext.) corespondență (a două fapte, a două idei). [< contrapuncta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: contrapunctare
contrapunctare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contrapunctare
- 1. Acțiunea de a contrapuncta.surse: DN
- surse: MDA2 DN sinonime: corespondență
-
etimologie:
- contrapunctasurse: MDA2 DN