6 definiții pentru contestatar (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTESTATAR, -Ă, contestatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz – Din fr. contestataire.

contestatar, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr contestataire] 1-2 (Persoană) care contestă Si: contestator (1-2). 3-4 (Persoană) care face obiecții sau protestează față de un sistem social-politic, o situație etc. Si: contestator (3-4)

CONTESTATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contestata, pl. contestatare

*contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contestatară, pl. contestatare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTESTATAR adj., s. v. protestatar.

Intrare: contestatar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contestatar
  • contestatarul
  • contestataru‑
plural
  • contestatari
  • contestatarii
genitiv-dativ singular
  • contestatar
  • contestatarului
plural
  • contestatari
  • contestatarilor
vocativ singular
  • contestatarule
  • contestatare
plural
  • contestatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contestatar, contestataadjectiv
contestata, contestataresubstantiv feminin
contestatar, contestatarisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz. DEX '09 MDA2 DN
    sinonime: protestatar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.