5 definiții pentru constrâns


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constrấns1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: constrânge] 1 Silire. 2 Asuprire.

constrấns2, ~ă a [At: (a. 1865) URICARIUL X, 368 / Pl: ~nși, ~e / E: constrânge] 1 Care este obligat să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie Si: forțat. 2 (Înv) Asuprit.

CONSTRẤNS, -Ă, constrânși, -se, adj. Care este obligat, forțat, silit să facă un lucru. – V. constrânge.

CONSTRẤNS, -Ă, constrânși, -se, adj. Care este obligat, forțat, silit să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie. – V. constrânge.

*constrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forțez, fac să facă ce vreaŭ eŭ.

Intrare: constrâns
constrâns adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constrâns
  • constrânsul
  • constrânsu‑
  • constrânsă
  • constrânsa
plural
  • constrânși
  • constrânșii
  • constrânse
  • constrânsele
genitiv-dativ singular
  • constrâns
  • constrânsului
  • constrânse
  • constrânsei
plural
  • constrânși
  • constrânșilor
  • constrânse
  • constrânselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constrâns

  • 1. Care este obligat, forțat, silit să facă un lucru.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi constrânge
    surse: DEX '98 DEX '09