4 definiții pentru consfințit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consfințit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 2/20 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~iți, ~e / E: consfinți] 1 Consacrat. 2 (Rar) Aprobat.

consfințit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: consfinți] 1-2 Consfințire (1-2). 3 (Nob) Dedicație.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSFINȚÍT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. v. consacrat. 3. v. confirmat. 4. v. legalizat.

CONSFINȚIT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consacrat, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consacrat, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Lege ~.) 4. (JUR.) legalizat, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)

Intrare: consfințit
consfințit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consfințit
  • consfințitul
  • consfințitu‑
  • consfinți
  • consfințita
plural
  • consfințiți
  • consfințiții
  • consfințite
  • consfințitele
genitiv-dativ singular
  • consfințit
  • consfințitului
  • consfințite
  • consfințitei
plural
  • consfințiți
  • consfințiților
  • consfințite
  • consfințitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)