7 definiții pentru conică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONICĂ s.f. Curbă plană rezultată din intersecția unui con cu un plan. [< fr. conique].
CONICĂ ~ce f. Curbă geometrică rezultată din intersecția unui con circular cu un plan. /<fr. conique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con2, privitor la con2. 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan. – Din fr. conique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con2, privitor la con2. 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan. – Din fr. conique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conic, ~ă [At: CULIANU, C. 136 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr conique] 1 a Care are forma unui con2. 2 Privitor la con2. 3 sf Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecția unei suprafețe conice cu un plan. (< fr. conique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conică s. f., g.-d. art. conicei; pl. conice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conică s. f., g.-d. art. conicei; pl. conice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conică, conicesubstantiv feminin
etimologie:
- conique DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.