confiscație sf [At: (a. 1827) URICARIUL II, 209 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confiscation] (Înv) Confiscare.

confiscațiune sf vz confiscație

* CONFISCAȚIUNE, * CONFISCAȚIE sf. Faptul de a confisca [fr.].

confiscați(un)e f. acțiunea de a confisca în folosul fiscului.

*confiscațiúne f. (lat. confiscátio, -ónis). Acțiunea de a confisca. – Și -áție, dar ob. -áre.