5 definiții pentru confirmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confirmát1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: confirma] 1-6 Confirmare (1-6).

confirmat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: confirma] 1 Definitivat într-o situație. 2 Atestat. 3 (Jur; d. o sentință) întărit. 4 (Îbre) Care a fost supus confirmației (5). 5 (Spt) Încadrat într-un barem.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFIRMÁT adj. 1. (JUR.) consacrat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Măsură, lege ~.) 2. v. dovedit.

CONFIRMAT adj. 1. (JUR.) consacrat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Măsură, lege ~.) 2. adeverit, demonstrat, dovedit, probat, verificat. (Ce ți-am spus e lucru ~.)

Intrare: confirmat
confirmat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confirmat
  • confirmatul
  • confirmatu‑
  • confirma
  • confirmata
plural
  • confirmați
  • confirmații
  • confirmate
  • confirmatele
genitiv-dativ singular
  • confirmat
  • confirmatului
  • confirmate
  • confirmatei
plural
  • confirmați
  • confirmaților
  • confirmate
  • confirmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)