O definiție pentru confecționer (adj.)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére
Intrare: confecționer (adj.)
confecționer1 (adj.) adjectiv
- silabație: -ți-o-ner
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
confecționer, -ă confecționer (2) confecționeră
- 1. (Muncitor) care lucrează confecții.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză confectionneursurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN