O definiție pentru confecționer (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére

Intrare: confecționer (adj.)
confecționer1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-ner
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționer
  • confecționerul
  • confecționeru‑
  • confecțione
  • confecționera
plural
  • confecționeri
  • confecționerii
  • confecționere
  • confecționerele
genitiv-dativ singular
  • confecționer
  • confecționerului
  • confecționere
  • confecționerei
plural
  • confecționeri
  • confecționerilor
  • confecționere
  • confecționerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confecționer, -ă confecționer (2) confecționeră

  • 1. (Muncitor) care lucrează confecții.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: