O definiție pentru confecționer (adj.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére
Intrare: confecționer (adj.)
confecționer1 (adj.) adjectiv
- silabație: -ți-o-ner
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
confecționer, confecționerisubstantiv masculin confecționeră, confecționeresubstantiv feminin confecționer, confecționerăadjectiv
- 1. (Muncitor) care lucrează confecții. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- confectionneur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.