2 definiții pentru confabulare
Explicative DEX
CONFABULA vb. intr. (glumeț) a conversa, a pune la cale. (< it. confabulare)
Ortografice DOOM
confabula vb., ind. prez. 1 sg. confabulez, 3 sg. și pl. confabulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: confabulare
confabulare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||