9 definiții pentru conductoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTOR, -OARE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONDUCTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor și de a menține ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conductor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoare

conductor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONDUCTOR s. manipulant, vatman. (~ al unui tramvai.)

Intrare: conductoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductoare
  • conductoarea
plural
  • conductoare
  • conductoarele
genitiv-dativ singular
  • conductoare
  • conductoarei
plural
  • conductoare
  • conductoarelor
vocativ singular
  • conductoare
  • conductoareo
plural
  • conductoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conductor, conductorisubstantiv masculin
conductoare, conductoaresubstantiv feminin

  • 1. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Conductorul, oamenii de la vagonul de poștă, mecanicul scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 109. DLRLC
    • format_quote Conductorul începe să strîngă biletele pentru Brăila. SP. POPESCU, M. G. 36. DLRLC
    • 1.1. rar Cel care conduce un vehicul pentru transporturi în comun (tramvai, autobuz etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. învechit Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.