11 definiții pentru con (pref.)

con1- ec [At: DEX2 / V: co- / E: fr co(n)-] Element de compunere însemnând „împreună cu” și care servește la formarea unor substantive, verbe sau adjective.

CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)-.

CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-).

CON1 – (Uneori în forma co-) Element de compunere însemnînd «împreună cu», care servește la formarea unor substantive ca: conlocuitor, conșcolar, coproprietar etc. și a unor verbe ca: conlocui, conviețui etc. – Variantă: co-.

CON- Element prim de compunere savantă care are semnificația „împreună cu”. [Var. co-, com-. / < fr. co(n)-, lat. con – cu].

CON1-/CO-/COM- pref. „împreună (cu)”, „spre ceva”, „alături”. (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)

CON1-/CO-/COM- pref. „împreună (cu)”, „spre ceva”, „alături”. (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)

*co-, com- și con- (lat. co-, com- și con-, var. din cum, cu), prefix care arată unirea: co-existent, com-bin, con-voc, co-laborez. V. si-, sim-, sin-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CON- (CO-) ({s} lat. co[n]-) Element de compunere însemnînd „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive și a unor verbe.

CON-, v. CONO-.~odonte (v. -odont), s. f. pl., piese dințate considerate ca armături bucale ale viermilor din grupul anelidelor, întîlnite în sedimente pelitice paleozoice.

Intrare: con (pref.)
con (pref.)