7 definiții pentru comândat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
A COMÂNDA ~ez tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comânda vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMÂNDA vb. v. pomeni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMÂNDA vb. v. jertfi, sacrifica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
comînda (-d, -at), vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
comânda, comândverb
- 1. A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. DEX '09 DEX '98sinonime: pomeni
etimologie:
- commandare (= commendare). DEX '09 DEX '98