3 definiții pentru comunicant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comunicánt2, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: comunica] 1-2 (Persoană) care comunică ceva. 3-4 (Persoană) care dă răspunsul la o anchetă lingvistică.

COMUNICÁNT2, -Ă, comunicanți, -te, s. m. și f. Persoană care comunică ceva; spec. persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică. – V. comunica.

COMUNICÁNT2, -Ă, comunicanți, -te, s. m. și f. Persoană care comunică ceva; spec. persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică. – V. comunica.

COMUNICÁNT2, -Ă s. m. f. cel care comunică ceva; cel care răspunde la o anchetă lingvistică. (<comunica + -ant)

Intrare: comunicant (s.m.)
comunicant1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comunicant
  • comunicantul
  • comunicantu‑
plural
  • comunicanți
  • comunicanții
genitiv-dativ singular
  • comunicant
  • comunicantului
plural
  • comunicanți
  • comunicanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comunicant, -ă (persoană) comunicant comunicantă

  • 1. Persoană care comunică ceva.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.1. prin specializare Persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • vezi comunica
    surse: DEX '09 MDN '00