COMPONENT, -Ă, componenți, -te, adj., s. n., s. f., s. m. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 5. S. m. și f. Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.). – Din germ. Komponente, it. componente.

component, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: ger Komponente, it componente] 1 a Care face parte dintr-un întreg Si: alcătuitor. 2 a (Chm; îs) Corpuri ~e Corpuri a căror combinație dă un compus. 3 a (Mec; îs) Puteri ~e Puteri a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică, numită rezultantă. 4 sf Element component (1). 5-6 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 7 sf (Fiz) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 8 snp (Elt; îs) ~e active Denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. 9 snp (Elt; îs) ~e pasive Denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc.

COMPONENT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

COMPONENT, -Ă adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ◊ Corpuri componente = corpuri care, combinîndu-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente].

COMPONENT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente)

*componént, -ă adj. (lat. compónens, -éntis. V. com-pun). Chim. Care intră în compozițiunea unuĭ lucru. S. m. și n., pl. e. Componențiĭ apeĭ îs idrogenu și oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din forțele care, toate la un loc, pot fi înlocuite de o forță unică numită rezultantă.

componentă (element constitutiv; persoană; vector; element electronic) s. f., g.-d. art. componentei; pl. componente

componentă (element constitutiv, persoană, vector, element electronic) s. f., g.-d. art. componentei; pl. componente

COMPONENTĂ s. constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)

COMPONENTĂ s. constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)