7 definiții pentru comândat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

A COMÂNDÁ ~éz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare

COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMÂNDÁ vb. v. jertfi, sacrifica.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comîndá (-d, -át), vb.1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda.Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).

Intrare: comândat
comândat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comândat
  • comândatul
  • comândatu‑
  • comânda
  • comândata
plural
  • comândați
  • comândații
  • comândate
  • comândatele
genitiv-dativ singular
  • comândat
  • comândatului
  • comândate
  • comândatei
plural
  • comândați
  • comândaților
  • comândate
  • comândatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comânda

  • 1. învechit A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pomeni

etimologie:

  • limba latină commandare (= commendare).
    surse: DEX '09 DEX '98