2 definiții pentru colăcărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colăcări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 sg. și pl. colăcărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colăcărire
colăcărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colăcări, colăcărescverb
- 1. A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15. DLRLC
-
etimologie:
- colăcar DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.