2 definiții pentru colutoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLUTÓRIU s. n. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii. (< fr. collutoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: colutoriu
colutoriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colutoriu
  • colutoriul
  • colutoriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • colutoriu
  • colutoriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)