2 definiții pentru colocviere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCVIA vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colocvia vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colocviază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colocviere
colocviere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||