COLEO- „teacă, vagin, elitră”. ◊ gr. koleos „teacă, scoarță” > fr. coléo-, engl. id., it. id., germ. koleo- > rom. coleo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie vaginală; ~chete (v. -chete), s. f. pl., gen de alge verzi, cu talul discoidal, prevăzut cu filamente scurte, terminate cu țepi, și cu oogonul în formă de butelie; ~fil (v. -fil₂), s. n., coleoptil*; ~gen (v. -gen₁), s. n., țesut meristematic care generează endodermul; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu o pereche de aripi tari, scorțoase, cu rol de protecție; ~ptil (v. -ptil), s. n., (la graminee) prima frunzuliță teciformă, care învelește mugurașul embrionului; sin. coleofil; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., prolaps vaginal; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a vaginului; ~riză (v. -riză₁), s. f., organ membranos în formă de teacă sau de scufie, care acoperă radicula embrionului, la unele monocotiledonate; ~spastie (v. -spastie), s. f., contracție spasmodică a mușchiului vaginal; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare anormală a vaginului; ~tomie (v. -tomie), s. f., colpotomie*.