opțiuni
  • info
O definiție pentru colbărit

Explicative DEX

COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.

Intrare: colbărit
colbărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colbărit
  • colbăritul
  • colbăritu‑
  • colbărită
  • colbărita
plural
  • colbăriți
  • colbăriții
  • colbărite
  • colbăritele
genitiv-dativ singular
  • colbărit
  • colbăritului
  • colbărite
  • colbăritei
plural
  • colbăriți
  • colbăriților
  • colbărite
  • colbăritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colbăi, colbăiescverb

  • 1. regional A (se) prăfui. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăfui
    • format_quote Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. DLRLC
  • 2. intranzitiv A face praf, a stârni praful. DLRLC
    • format_quote Colbăind cu coada... se tîrie cînele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34. DLRLC
  • 3. tranzitiv A fuma, scoțând nori de fum. MDA2
    sinonime: fuma
etimologie:
  • Colb + -ăi. MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.