O definiție pentru colbărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.

Intrare: colbărire
colbărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colbărire
  • colbărirea
plural
  • colbăriri
  • colbăririle
genitiv-dativ singular
  • colbăriri
  • colbăririi
plural
  • colbăriri
  • colbăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colbăi, colbăiescverb

  • 1. regional A (se) prăfui. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăfui
    • format_quote Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. DLRLC
  • 2. intranzitiv A face praf, a stârni praful. DLRLC
    • format_quote Colbăind cu coada... se tîrie cînele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34. DLRLC
  • 3. tranzitiv A fuma, scoțând nori de fum. MDA2
    sinonime: fuma
etimologie:
  • Colb + sufix -ăi. MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.