O definiție pentru colbărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.
Intrare: colbărire
colbărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colbăi, colbăiescverb
- 1. A (se) prăfui. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prăfui
- Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. DLRLC
-
- 2. A face praf, a stârni praful. DLRLC
- Colbăind cu coada... se tîrie cînele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34. DLRLC
-
- 3. A fuma, scoțând nori de fum. MDA2sinonime: fuma
etimologie:
- Colb + sufix -ăi. MDA2 DEX '09 DEX '98