3 definiții pentru colaboraționist (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colaboraționíst, ~ă smf, a [At: CONTEMR, Seria II, 1948, nr. 105, 3/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr collaborationiste] 1-2 (Persoană) care colaborează (1) cu inamicul într-o țară cotropită Si: trădător.

COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Partizan) al colaboraționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collaborationniste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!colaboraționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. colaboraționíști; adj. f., s. f. colaboraționístă, pl. colaboraționíste

Intrare: colaboraționist (adj.)
colaboraționist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nist
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaboraționist
  • colaboraționistul
  • colaboraționistu‑
  • colaboraționistă
  • colaboraționista
plural
  • colaboraționiști
  • colaboraționiștii
  • colaboraționiste
  • colaboraționistele
genitiv-dativ singular
  • colaboraționist
  • colaboraționistului
  • colaboraționiste
  • colaboraționistei
plural
  • colaboraționiști
  • colaboraționiștilor
  • colaboraționiste
  • colaboraționistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colaboraționist, -ă colaboraționist (2) colaboraționistă

  • 1. (Partizan) al colaboraționismului.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Trădător de țară care a colaborat cu cotropitorii fasciști în țările ocupate de ei în timpul celui de-al doilea război mondial.
    surse: DLRLC DN

etimologie: