O definiție pentru coinculpat (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coinculpát adj. (sil. co-in-) → inculpat

Intrare: coinculpat (adj.)
coinculpat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coinculpat
  • coinculpatul
  • coinculpatu‑
  • coinculpa
  • coinculpata
plural
  • coinculpați
  • coinculpații
  • coinculpate
  • coinculpatele
genitiv-dativ singular
  • coinculpat
  • coinculpatului
  • coinculpate
  • coinculpatei
plural
  • coinculpați
  • coinculpaților
  • coinculpate
  • coinculpatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coinculpat, -ă coinculpat (2) coinculpată

  • 1. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: