7 definiții pentru coinculpat (adj.)

coinculpát, ~ă smf [At: DEX2 / P: co-in~ / Pl: ~áți, ~e / E: fr coinculpé] Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.

COINCULPÁT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [Pr.: co-in-] – Din fr. coinculpé.

COINCULPÁT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [Pr.: co-in-] – Din fr. coinculpé.

coinculpát adj. (sil. co-in-) → inculpat

COINCULPÁT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care este inculpat pentru același delict împreună cu alții. [Pron. co-in-. / cf. fr. coïnculpé].

COINCULPÁT, -Ă s. m. f. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. (< fr. coïnculpé)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coinculpát, -ă s.m.f. (jur.) Inculpat împreună cu altcineva pentru același delict ◊ „Recunosc că am participat împreună cu coinculpatul la două furturi, dar eu mă consider nevinovat, deoarece furturile au fost săvârșite fără știrea mea [...]” Sc. 7 IV 74 p. 4 (din co- + inculpat; cf. fr. coinculpé; DN3; termenul este mai vechi)

Intrare: coinculpat (adj.)
coinculpat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coinculpat coinculpatul coinculpa coinculpata
plural coinculpați coinculpații coinculpate coinculpatele
genitiv-dativ singular coinculpat coinculpatului coinculpate coinculpatei
plural coinculpați coinculpaților coinculpate coinculpatelor
vocativ singular
plural