7 definiții pentru cocoși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoșí [At: LB / V: cuc~ / Pzi: ~șésc / E: cocoș] 1 vt (Înv; d. cocoși; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoș. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.

cocoșí v. a se umfla în pene, a se păuni. [V. cocoș].

cocoșesc, ~ească a [At: MARIAN, Î. 2/9 / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocoș + -esc] 5 De cocoș (1-2, 7, 11-12). 6-10 (Ca) al cocoșului (1-2, 7, 11-12).

2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocoșí vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cocoși, cocoșesc v. r. a se grozăvi, a se fuduli.

Intrare: cocoși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoși
  • cocoșire
  • cocoșit
  • cocoșitu‑
  • cocoșind
  • cocoșindu‑
singular plural
  • cocoșește
  • cocoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoșesc
(să)
  • cocoșesc
  • cocoșeam
  • cocoșii
  • cocoșisem
a II-a (tu)
  • cocoșești
(să)
  • cocoșești
  • cocoșeai
  • cocoșiși
  • cocoșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoșește
(să)
  • cocoșească
  • cocoșea
  • cocoși
  • cocoșise
plural I (noi)
  • cocoșim
(să)
  • cocoșim
  • cocoșeam
  • cocoșirăm
  • cocoșiserăm
  • cocoșisem
a II-a (voi)
  • cocoșiți
(să)
  • cocoșiți
  • cocoșeați
  • cocoșirăți
  • cocoșiserăți
  • cocoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoșesc
(să)
  • cocoșească
  • cocoșeau
  • cocoși
  • cocoșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)