6 definiții pentru cockpit cocpit (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cockpit sn [At: DN3 / V: ~cp~ / Pl: ~e, ~uri / E: eg cockpit] 1 (Mrn) Spațiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. 2 Spațiu în care se află piloții unui avion sau ai unei mașini de curse.

CÓCKPIT s.n. (Mar.) Spațiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. [Pl. -te, -turi, var. cocpit s.n. / < engl. cockpit].

CÓCKPIT s. n. (mar.) 1. spațiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj. 2. (pe vechile veliere) locuință pentru ofițerii inferiori. 3. loc rezervat pilotului unui avion. (< engl. cockpit)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóckpit (angl.) [ck pron. c] (cock-pit) s. n., pl. cóckpituri

Intrare: cockpit
cockpit (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cockpit
  • cockpitul
  • cockpitu‑
plural
  • cockpituri
  • cockpiturile
genitiv-dativ singular
  • cockpit
  • cockpitului
plural
  • cockpituri
  • cockpiturilor
vocativ singular
plural
cockpit (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cockpit
  • cockpitul
  • cockpitu‑
plural
  • cockpite
  • cockpitele
genitiv-dativ singular
  • cockpit
  • cockpitului
plural
  • cockpite
  • cockpitelor
vocativ singular
plural
cocpit (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocpit
  • cocpitul
  • cocpitu‑
plural
  • cocpituri
  • cocpiturile
genitiv-dativ singular
  • cocpit
  • cocpitului
plural
  • cocpituri
  • cocpiturilor
vocativ singular
plural
cocpit (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocpit
  • cocpitul
  • cocpitu‑
plural
  • cocpite
  • cocpitele
genitiv-dativ singular
  • cocpit
  • cocpitului
plural
  • cocpite
  • cocpitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)