2 definiții pentru cociobăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cociobăi vti [At: ȘEZ. IX, 150 / Pzi: ~esc / E: nct] (Mol) 1-2 A căuta prin toate părțile (rar, ceva) cu zgomot, amănunțit (și dezordonat) Si: a boltăi, a cotrobăi, a scotoci.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCIOBĂI vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cociobăit
cociobăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cociobăi, cociobăiescverb
- 1. Cotrobăi, căuta, răscoli, scormoni, scotoci, umbla. DLRLC
- Au început a cociobăi prin căruțile negustorilor cu marfă. SBIERA, P. 6. DLRLC
- M-o cociobăit prin toate buzunarele. ȘEZ. XXIII 42. DLRLC
-
etimologie:
- cocioabă DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.