O definiție pentru cobâlțăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cobîlțăĭ, a -í v. tr. (d. cobîlț). Nord. Hîltîcîĭ. V. refl. Apa se cobîlțăĭe în garafă.
Intrare: cobâlțăit
cobâlțăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)