5 definiții pentru coborâtoare (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

COBORÎTÓR, -OÁRE, coborîtori, -oare, adj. 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtór, -oáre (COȘBUC, P. I 257) adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coborâtór adj. m., s. m., pl. coborâtóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COBORÂTÓR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaș. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)

COBORÎTOR adj., s. 1. adj. înclinat. (Orientare ~ a unui teren.) 2. s. descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 3. adj. (FON.) descendent, scoborîtor. (Diftong ~.)

Intrare: coborâtoare (persoană)
coborâtoare1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coborâtoare
  • coborâtoarea
plural
  • coborâtoare
  • coborâtoarele
genitiv-dativ singular
  • coborâtoare
  • coborâtoarei
plural
  • coborâtoare
  • coborâtoarelor
vocativ singular
plural

coborâtor, -oare (persoană) coborâtoare coborâtor

  • 1. Persoană care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descendent, -ă (persoană) urmaș, -ă 2 exemple
    exemple
    • Sînt coborîtor autentic din păstori și ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120.
      surse: DLRLC
    • C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coborî + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09