2 definiții pentru coborâtoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coborâtoáre (puț de mină) s. f., g.-d. art. coborâtórii; pl. coborâtóri

coborâtoáre (mine) s. f., g.-d. art. coborâtórii; pl. coborâtóri

Intrare: coborâtoare
coborâtoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coborâtoare
  • coborâtoarea
plural
  • coborâtori
  • coborâtorile
genitiv-dativ singular
  • coborâtori
  • coborâtorii
plural
  • coborâtori
  • coborâtorilor
vocativ singular
plural