6 definiții pentru coborâtoare (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBORÂTOR, -OARE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

COBORÂTOR, -OARE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

COBORÎTOR, -OARE, coborîtori, -oare, adj. 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtor, -oare (COȘBUC, P. I 257) adj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoare

coborâtor adj. m., s. m., pl. coborâtori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBORÂTOR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaș. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)

COBORÎTOR adj., s. 1. adj. înclinat. (Orientare ~ a unui teren.) 2. s. descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 3. adj. (FON.) descendent, scoborîtor. (Diftong ~.)

Intrare: coborâtoare (persoană)
coborâtoare1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coborâtoare
  • coborâtoarea
plural
  • coborâtoare
  • coborâtoarele
genitiv-dativ singular
  • coborâtoare
  • coborâtoarei
plural
  • coborâtoare
  • coborâtoarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coborâtor, coborâtorisubstantiv masculin
coborâtoare, coborâtoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt coborîtor autentic din păstori și ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. DLRLC
    • format_quote C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. DLRLC
etimologie:
  • Coborî + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.