4 definiții pentru cobârlău (s.n.)

cobârlắu sn [At: MARIAN, S. R. I 250 / Pl: ~láie / E: mg kobor, cf cobârnă] (Reg) 1 Loc de adăpost sau de culcuș al ursului, peste iarnă Si: bârlog, vizuină. 2 Coteț (de păsări). 3 Loc (îngrădit) în care se țin mieii.

COBÂRLẮU s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog. – Magh. kóborló.

COBÂRLĂU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cobârlắu, cobârlauă, cobârlaie, s.n. – (reg.) 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc, 1998). 2. Bârlog de urs (ALR, 1961: 679; Borșa). 3. Culcuș ascuns (Grad, 2000; Săcel). – Din magh. kóborló „a hoinări” (Drăganu, DA, cf. DER; DEX); din magh. kóbor „vagabond, hoinar”, cf. cobârnă (MDA).

Intrare: cobârlău (s.n.)
cobârlău (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobârlău cobârlăul
plural cobârlăuri cobârlăurile
genitiv-dativ singular cobârlău cobârlăului
plural cobârlăuri cobârlăurilor
vocativ singular
plural